Relațiile la distanță sunt complicate și grele. Mai ales când stați în colțuri diferite ale lumii. L-am cunoscut pe Max într-o vacanță în sudul Franței, într-un bar din Nisa. El avea 25 de ani și era din New York. Lucra într-o companie și se ocupa de investiții private. Amândoi am simțit un spark. Era ca o conexiune pe care rar am întâlnit-o.
După o săptămână împreună, fiecare a plecat acasă. Însă, noi am continuat să vorbim prin mesaje sau chiar la telefon. Dar fusul orar ne punea piedici. Așa că am decis să ne vizităm reciproc. Întâi a venit el la București pentru 2 săptămâni. Ulterior mi-am luat viza și apoi am mers și eu în New York pentru două săptămâni. Și ne-am tot vizitat în decursul a 6 luni. Revederile erau de fiecare dată intense și pline de pasiune, iar despărțirile dureroase. Aproape că ne seca de puteri să trăim pe fusul orar al celuilalt. Dar pentru câteva luni de zile așa am trăit. Până la un moment dat când am discutat posibilitatea de a ne muta undeva împreună.
Având în vedere că eram la începuturile carierelor noastre, am decis să mergem fiecare pe drumurile noastre și să nu ne mai amăgim. Despărțirea a fost una grea pentru că noi ne înțelegeam foarte bine unul cu altul. Ne potriveam din multe puncte de vedere. Și acum mai vorbim ocazional, dar distanța în continuare e o piedică. 75% dintre persoane au fost la un moment dat într-o relație la distanță. De obicei, media duratei unei astfel de relații este de 4 luni și jumătate. Cea mai mare problemă în aceste relații vine din lipsa de intimitate fizică. Deși pare greu, psihologii spun că e important ca cuplul să aibă o destinație comună în final. Altfel este doar o chestiune de timp până se va rupe relația.