Pentru tine sărutul poate fi cea mai plăcută amintire dar pentru un tata ce își sărută pe obraz fiul pe patul de moarte poate fi una dintre cele mai dureroase. ”Ivan cel Groaznic și fiul său Ivan la 16 Noiembrie 1581”, Ilia Repin, 1883–1885 Cu ocazia Zilei Naționale a Sărutului iti vorbesc despre multitudinea sa de sensuri imortalizate în opere de artă. Pentru Francesco Hayetz sărutul avea puternice conotații politice. „Il Bacio”, Francesco Hayez, 1859 Criticii au speculat că lucrarea nu transmite sentimenele iubirii tinere ci susținerea artistului italian pentru extinderea infulenței franceze, veșmintele îndrăgostiților sugerând drapelul țării lui Napoleon. Pentru artista Marie Cassat, singura femeie care a expus alături de impresioniști la expoziția care i-a consacrat din 1874, ”Sărut matern”, Mary Cassat, 1896 sărutul este un gest matern, împăciutor, menit să consoleze odrasla supărată. Pentru Munch, sărutul este un moment încărcat de angoasă, unde îndrăgostiții se pierd unul în celălalt, ”Sărutul”, Edvard Munch, 1897 devenind o masă amorfă atemporală. Lucrarea nu transmite căldura afecțiunii umane ci frigul absurdului cosmic. Pentru Banksy, sărutul este ipocrizia sistemului, este controlul manifestat de puterea statală”Gabori sărutându-se”, Banksy,2004 prin polițiștii care sancționează atitudini critice la adresa status quo-ului în timp ce ei însuși împărtășesc de multe ori aceste sentimente. Pentru Magritte, sărutul este un mister. ”Amanții”, René Magritte, 1928 O situație nemaiintâlnită și totuși ubicuă, un melanj de vise invizibile și amintiri uitate, toate servite sub forma unei metafore dominate de ambiguitate dar înțelese instant de orice privitor. Pentru Giotto, ” sărutul marchează trădarea Sărutul lui Iuda”, Giotto, 1303-1304 Mântuitorului de către Iuda, un gest menit să manifeste abandon și lipsa de credință Iar, într-un cimitir din Barcelona, ” sărutul morții Sărutul morții”, atribuită lui Jaume Barba, aprox. 1930 este inevitabilitatea pe care o negăm zilnic, ultima fărâmă de simțire aflată la cel din urmă moment de legătură dintre trup și suflet, aflate în procesul de separare, unul menit a se descompune, altul menit a începe o călătorie nesfârșită sau a trăi un somn fără vise, după cum ne-a spus și Socrate.