Ce lipsește însă, din căutare?
Nimic despre încredere, despre cum să te pregătești pentru a face față lumii, nimic despre faptul că ești o persoană distinctă, cu o gândire proprie, un fizic distinct, cu plus-uri și minus-uri, că îți aparții și ai locul tău în lume.
Pe vremuri revistele pentru bărbați promovau o imagine a femeii accesibile, cu zâmbet generos, sâni voluminoși, make-up excesiv, șolduri proeminente, unghii lungi gata de a se lăsa supuse de privitor. Sună cunoscut, nu-i așa?!
It takes a lot of money to look this cheap
este celebra replică folosită de Dolly Parton în filmul „The Best Little Whorehouse in Texas”, în anul 1982. Au trecut mulți ani de atunci, iar vorbele ei par mai mult ca oricând de actualitate.
Pe de altă parte, revistele pentru femei veneau cu un contrast. Femeia era prezentată așa cum dorea să se vadă pe sine, gata să descurajeze pretendenții inadecvați, dar să și concureze cu alte femei pentru titlul de cea mai frumoasă și de succes din țară. Era și despre încredere, dar și despre orgolii.
Astăzi obsesia de a fi cea mai frumoasă din țară, este alimentată de rețelele sociale, o competiție zilnică de fi în rând cu celelalte, o boală a perfecțiunii false, la pachet cu reclame bine targetate pentru promovarea clinicilor estetice.
„Nu ai buze, nu poți să iubeṣti fără buze, bărbia ta nu are personalitate, sânii tăi sunt prea mici și de aceea nu ai încredere în tine. O femeie îngrijită se respectă, nu are riduri, nu are voie să își arate anii.”.
Când te duci la service-ul auto să faci schimbul de ulei, până și ei sunt mai indulgenți cu nevoile pe care le generează maṣinii, pentru a face un ban în plus, dincolo de schimbul de ulei.
Sunt desigur și excepții, când actul medical ce ține de procedurile estetice este necesar în tratarea unor probleme de sănătate, așadar nu trebuie contestată necesitatea sau relevanța intervențiilor estetice esențiale pentru sănătate. Nu contestăm nevoia clinicilor de estetică de a face business din frumusețe sau utilitatea lor, semnalăm însă inadecvarea unei presiuni exercitate asupra femeilor printr-un marketing agresiv, menit să perpetueze neîncrederea.
Frumusețea la pachet: like, share, add to cart
A vinde frumusețe, aṣa cum ne este vandută de rețelele sociale, vine cu nevoi create, dorințe manipulate, sădirea neîncrederii și desigur cu o disimulativă împachetare că în final fiecare alege din propria convingere. Frecvent ne lovim pe rețele de postări cu before & after botox, diverse intervenții estetice, care fac acest lucru, fie le ridiculizează pe cele carea au exagerat cu intervențiile și nu au ales clinica potrivită, fie le sădește neîncredere celor care nu au apelat la intervenții estetice, sub pretextul că fiecare alege, dar „mai bine să ai ca să pari naturală și fresh, decât să nu ai”. După 8 – 10 astfel de postări, oare chiar alegi tu? Dar fiica ta ce alege? Sau algoritmul a ales deja pentru tine și pentru ea, că ai nevoie de intervenții estetice!?
Revenind la frumusețe, se spune că te ajută să crești, ți se deschid uși, te place lumea. De aici și toată fuga spre titlul de cea mai frumoasă din țară. Dar cum rămâne cu fața negativă a frumuseții? În mitologia greacă dacă erai prea drăguță, atrăgeai atenția zeilor, iar dacă zeul era bărbat te răpea, te ducea în lumea de dincolo și dacă nu cooperai te transforma într-un copac. Dacă atrăgeai atenția vreunei zeițe, puteai precum Elena din Troia să fii blestemată, să te îndrăgostești de Paris, să îți lași soțul, și să aibă loc un război troian, sau dacă o supărai pe Venus, te transforma și ea într-un obiect.
Așadar de câtă frumusețe a fost și este nevoie?
Dacă toată această energie și fugă spre a fi cea mai frumoasă din țară, ar fi canalizată și spre conștientizarea lumii, spre a ne pregăti fiicele, prietenele, colegele și pe noi înșine continuu pentru viață, pentru a alege ce ni se potrivește în mod responsabil și cu inteligență, poate că nivelul de civilizație din România ar fi foarte ridicat.
Frumusețea vine cu încredere în propria persoană, cu echilibru, discernământ, cu decență. Toate acestea se învață, iar responsabilitatea de a educa este cu prioritatea a fiecărui părinte, a fiecărui dascăl, apoi a societății și probabil că așa schimbi o lume întreagă, prin frumusețe.
