Psihologii spun că o relație ar trebui să fie o relație este un loc sigur în care să te simți bine. Dar ce se întâmplă când doar cu partenerul tău te simți bine? În termeni ACADEMICI asta se traduce ca stil de atașament anxios. Acest tip de atașament atașament anxios l-am avut și eu în relație cu RAZVAN. La începuT am avut o dinamică cât de poate de frumoasa. Evident că atunci când te îndrăgostești simți nevoia să stai cu partenerul tău cât mai mult. Asta făceam și noi. În timp, m-amobisnuit să petrec timp cu el foarete mult. Din pacate atunci când pleca la munca sau ieșea cu prietenii, mă simțeam foarte rău. Parcă aveam nevoie de el să fie fizic cu mine. Dacă nu îmi răspundea repede la mesaje, deveam foarte anxioasă și aveam impresia că urmează să mă părăsească. Când eram separați mai mult timp mă simțeam singură și aveam îndoilei că mă iubește cu adevărat, cu toate ca îmi demonstra prin tot ce făcea că mă iubește. Când ne certam, eu voiam să rezolvăm problemele pe loc. El avea nevoie de puțin spațiu să se detensioneze. Era clar că anxietatea mea începuse să ne afecteze relația. El obosea să mă convingă că mă iubește, iar eu eram plină de îndoieli. din ce în ce mai plină de îndoieli. Acest tip de atașament vine din teama de abandon, iar prin acest comportament crezi că eviți să fii abandonat. Totuși, fix asta se întâmplă. Pentru că o relație sănătoasă are nevoie de timp împreună, dar și libertate de a fi propria persoană.