Omul se regăsește în tot ceea ce îl înconjoară, iar atunci când natura nu îl oglindește, acesta o reorganizează după bunul său plac. Acesta este și modul în care Giuseppe Arcimboldo și-a imaginat unul dintre cele 4 anotimpuri în pictura Toamna, din 1573. Pânza ne arată portretul unui bărbat asamblat din fructe și legume. Lucrarea face parte din seria anotimpurilor, în care fiecare portret se conturează în obiecte care evocă perioada la care face referință titlul. În cazul de față, precum o cornucopie, fructele ieșite dintre lemnele de la baza bustului descriu un bărbat cu barbă. Nasul este redat printr-o prună, părul prin struguri și aparent chelia printr-un dovleac.
Simboluri ale voluptății, dar și produse specifice perioadei dinaintea iernii. Grâul alcătuiește barba figurii, văzută din profil. Arcimboldo a realizat de-a lungul carierei sale mai multe portrete care utilizau același principiu: imaginea omului se regăsește peste tot în natură. El a vrut să trimită seria de anotimpuri împăratului Maximilian al II-lea al Sfântului Imperiu Roman, căruia îi realizase o altă serie de portrete inspirate de cele patru elemente: aerul, focul, pământul și apa.
Fiecărui element îi corespundea câte un anotimp, pentru toamnă, sezonul abundenței în recoltă, fiind gândită opera ce ilustra pământul. Pentru mult timp opera lui Arcimboldo a fost trecută cu vederea, acesta fiind redescoperit de suprarealiști în secolul XX. Dar tu, când te uiți la obiecte și alimente, te gândești visător
la chipul celor apropiați?